sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Pe urmele lui Pygmalion



DEX-ul defineste realitatea ca fiind o existenta efectiva, adevarata. Insa cum poate fi nuantat adevarul, avand in vedere perceptia individuala asupra realitatii?

Cu mii de conexiuni intre miliardele de neuroni, creierul uman functioneaza ca un sistem centralizat complex, aflandu-se intr-o permanenta schimbare. Influentele exterioare pot fi mici sau spectaculoase, observabile sau nu. Urmele insa, raman.

 


Planam intr-o lume contrafacuta avand in vedere multilplele schimbari de mediu in special al realitatii virtuale ? Poate tehnologia sa modifice comportamentul uman?






Schimba lumea, spunea Greenfield, si vei schimba si cunostiintele care traiesc in ea.

Retrasi in propria lume, preferintele par sa se indrepte spre inlocuitori virtuali, programati sa satisfaca dorinte si sa netezeasca constrangeri, asemeni sculptorului Pygmalion indragostit de statuia pe care a creat-o.

 
Suntem pe urmele lui Pygmalion?

Si daca nu, ramane propria lume personala, locul unde pasim feriti de lucruri ce par potrivnice noua.






Tehnologia viitorului este deja aici. Computerele cuantice reprezinta astazi o realitate.

Dorinta de a construi un computer asemeni creierului uman, de a lua decizii in functie de informatiile primite, reprezinta o noua dimensiune. Alcatuit nu din tranzistori de siliciu ci din atomi individuali vibrand la unison, potentialul sau este fantastic. Inlocuiti de qubiti, bitii devin istorie.

Folosirea computerelor cuantice implica insumarea tuturor universurilor paralele posibile. (David Deutch)

Cum vom stii insa, ce construim? Un robot prietenos sau nu? 

Doar timpul ne va spune.

Pana atunci, sa incercam sa descifram mecanismele creierului uman, cel care ne face atat de diferiti. Sa sondam mintea umana, pentru a gasi raspunsuri. Sa ne cunoastem pe noi insine.



duminică, 21 august 2016

Decizie cruciala – Stanislav Petrov



In 26 septembrie 1983, ora 00:15:03 sistemul spatial sovietic declanseaza alarma. 

Avand un nivel de verificare maxim, racheta lansata de pe Coasta de Vest a SUA, pare o certitudine, traiectoria sa, nelasand nici o urma de indoiala. Se indreapta spre URSS.

Mobilizarea intregii echipe a centrului de monitorizare nucleara de la Oko, este maxima. Se verifica programele si functionalitatea tuturor sistemelor de lupta. Insa, Stanislav Petrov, ofiterul ce coordoneaza intreaga echipa, asteapta o confirmare : detectarea vizuala.

In fata conditiilor de observare dificile, canalul vizual nu vede tinta. Ceea ce nu inseamna ca nu este acolo.

Rapoartele departamentelor, nu semnaleaza erori, toate programele functioneaza conform standardelor.

 

Aflat in fata unei decizii cruciale, Stanislav Petrov raporteaza superiorilor: alarma falsa.

Altfel spus, declansarea celui de-al Treilea Razboi Mondial a fost oprita.





Raportarea rachetelor americane, ar fi condus la un contraatac din partea URSS, fapt ce ar fi provocat un raspuns nuclear din partea SUA. Intr-o fractiune de secunda, tot ceea ce stim, ar fi pierit. Distrugere in masa. Cenusa, praf si haos. Iar pamantul, un imens desert.

Cu toate acestea insa, ziua fatidica continua. In urmatoarele minute, sunt semnalate lansarea altor patru rachete americane. Toate se indreapta spre URSS.

Presiunea devine fantastica, dar, nu mai este timp. 

Cu privirea fixa, broboane de sudoare acopera fata ofiterului. Numai gandurile zboara la ce ar fi putut sa fie: intreaga forta armata adusa in pozitie de lupta, rachete balistice mobile cu focoase nucleare, masacru.

Decizia lui, insa, ramane neschimbata.

Desi este considerat ca avand un nivel de eficienta maxim, Stanislav Petrov nu are incredere in calculator. Pentru el, confirmarea radarelor este mult mai reala.


 

Numaratoarea inversa, incepe. In curand, focoasele vor putea fi vizibile.

4,3, 2…eu sunt singurul responsabil, milioane de vieti…1… radarele nu confirma atacul.





Desi decizia sa, a fost una corecta, Stanislav Petrov nu a fost nici premiat, nici sanctionat de catre autoritati. Mi-am facut doar meseria…

In urma investigatiilor ulterioare, s-a constatat faptul ca nici o racheta nu a fost lansata, detectarea calculatorului fiind o eroare. De asemenea, fenomenul cunoscut sub numele de Orbita Molniya ar fi contribuit la emiterea alarmei false.

In 2006, Stanislav Petrov este premiat la sediul Natiunilor Unite din NY, precum si in Germania in 2013 pentru actiunile sale in prevenirea unui razboi nuclear.

De asemenea, autoritatile ruse au emis un comunicat in care se preciza faptul ca decizia de a folosi arme nucleare nu poate fi luata avand ca dovada o singura sursa sau datorita unui singur sistem… este necesara confirmarea mai multor sisteme, radare terestre, sateliti de avertizare, etc.
Desi din pozitia sa, Stanislav Petrov nu putea lansa singur rachete, rolul sau a fost unul crucial: acela de a monitoriza orice atac nuclear si de a-l raporta superiorilor.

Acest incident a fost facut public in 1998 in memoriile generalului Yuri Votintsev, superiorul lui S.Petrov.

Ramas singur dupa moartea sotiei, omul Stanislav Petrov traieste, alaturi de amintirile sale, convins fiind ca nimeni nu are de castigat in cazul unui razboi nuclear la nivel mondial.



sâmbătă, 14 mai 2016

Ochiul de sticla al demnitatii – Colonia Dignidad



Sunetul infundat al terorii razbatea arar printre zidurile masive de piatra. Din cand in cand, pasi tarsiti si glasuri pierdute strabateau tunelurile stiute doar de cei alesi. 

Situata in inima statului Chile, intr-o zona izolata, Colonia Dignidad avea propriile reguli. Imprejmuita de garduri inalte de sarma ghimpata, paznici inarmati si caini alsacieni asigurau securitatea.

 

Infiintata in 1961 de predicatorul german Paul Schäfer, Colonia Dignidad s-a dovedit a fi de-a lungul timpului cel mai eficient lagar de represiune. 





Membru al tineretului hitlerist, Paul Schäfer avea propria doctrina. Acuzat de abuz sexual impotriva copiilor, Schäfer se refugiaza in Chile, locul unde va pune in aplicare mesajul sau de mantuire.

Fara documente sau bani, imbracati in straie taranesti bavareze, separati pe sexe, membrii Coloniei nu aveau acces la televiziune, telefoane sau calendare. Puteau canta insa, la comanda.

Disciplina te imbogateste spiritual. (Paul Schäfer)

Pusi sa munceasca in tacere pana la epuizare, batuti, torturati sau drogati in cazul nesupunerii, membrii Coloniei respectau juramantul impus. 

Tinuti in intuneric, intr-o izolare totala, pedepsele aplicate copiilor erau atent monitorizate. Educati prin administrarea de medicamente sau terapii cu electrosocuri, se estimeaza ca in decurs de treizeci de ani, mii de baieti au fost violati. 

 


Abstinenta sexuala impusa intregii Colonii, nu se aplica marelui lider. Mimand adesea sunetul unei ghitari, ochiul de sticla a lui Schäfer insufla teroare.

Dispunand de un spital propriu, scoala, aeroport, camioane, vehicule agricole, studio de radio, puternica Colonie Dignidad avea un regim aparte, asemeni membrilor sai.





Marturiile din spatele sarmei ghimpate par astazi, neverosimile.

Arestat si condamnat la 33 de ani de inchisoare, Paul Schäfer moare in anul 2010 la varsta de 88 de ani, intr-o inchisoare din Chile.


duminică, 17 aprilie 2016

Carne tocata



Agresiunea psihologica a insotit mereu confruntarile militare, presiunea exercitata provocand deruta, confuzie, panica, capitulare.

Extinsa uneori si dupa ce conflictul militar s-a incheiat, manipularea psihologica remodeleaza conduite, perceptii, referinte.

Ceea ce inamicul considera propaganda, pentru noi reprezinta stiri.

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, propaganda avea directii diferite: alba, gri si neagra.

Propaganda alba era usor identificata ( de exemplu BBC a emis un program alb cu titlul This is London Calling ), propaganda gri nu specifica sursa, insa abordeaza subiecte senzationale avand ca efect vulnerabilitatea receptorului.
Cea mai eficienta insa, este propaganda neagra, care prin zvonuri, tensiune, nesiguranta, abordeaza temele cele mai acute, asumandu-si meritul de minciuna nedetectabila.


Un exemplu al propagandei negre din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, sunt emisiunile britanice care s-au pretins statii de radio germane oficiale. Folosind transmitatoare din Anglia, acestea transmiteau mesaje codificate unor grupari antinaziste inexistente, penetrarea unui regim totalitarist fiind descris ca o manevra excelenta din punct de vedere psihologic.




Una dintre cele mai mari actiuni de dezinformare din cel de-al Doilea Razboi Mondial, a fost Operatiunea Mincemeat (carne tocata).

In dimineata zilei de 30 aprilie 1943, submarinul Seraph se ridica la suprafata in apropierea coastei Spaniei. Trupul unui barbat este pregatit pentru a fi incredintat marii. Insa, vesta sa militara ascunde o servieta, iar trupul este legat de un colac de salvare. Transformat in imaginarul maior Martin, operatiunea se declanseaza.

Autoritatile spaniole gasesc cadavrul, informatiile secrete ajungand pe masa lui Hitler. Planul aliatilor de a invada Grecia si Sardinia schimba strategia germanilor, care muta o intreaga divizie in Grecia. Un succes.

In 10 iulie trupele aliate ataca Sicilia, luand prin surprindere apararea existenta. In urma acestei operatiuni, insula a fost cucerita, controlul aliatilor extinzandu-se.

Winston Churchill a fost informat: Carnea tocata a fost inghitita in intregime.

Ca urmare a capitularii Siciliei, Mussolini a fost indepartat de la putere.

Pot oare ca in jocul confruntarilor, transmitatorul si receptorul sa fie influentati in aceeiasi masura?


Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu. (Socrate)




sâmbătă, 20 februarie 2016

Infernul – Poarta Alba



Striviti in vagonul inchis, ochii priveau in gol. Moartea dadea tarcoale, in timp ce urina scursa la picioare ardea orice farama de demnitate.

Duba mortii transporta vieti. Vieti pierdute, intr-un sistem malefic.

Atingand dimensiuni inspaimantatoare, represiunea functiona. 

Smulsi si aruncati afara de catre brigadieri, incepea reeducarea carpelor opuse sistemului.


 


Poarta Alba ii astepta.








Pasii tarsiti incercau sa-si faca loc pe priciurile supraetajate. Dreptul la viata sau la moarte, apartinea brigadierilor.

Munca pana la epuizare si vesnica foame era tratamentul obisnuit, insa neindeplinirea normei atragea sanctiuni severe: carcera, bataia la sezutul gol sau atarnarea cu capul in jos.
Insa, metodele dure de tortura functionau: tratarea ranilor cu sare, smulgerea parului din cap, bataia cu lopata sau cravasa, strivirea unghiilor sau orice alta metoda considerata productiva de catre brigadier.

Se considera ca 25% dintre ocupantii lagarului erau turnatorii ofiterului politic sau brigadierului.

Elementele nocive sistemului, erau anihilate incet, dar sigur.

Repartizarea medicamentelor si asistenta medicala acordata detinutilor politici era supusa restrictiilor speciale. Uitati in propria mizerie, o noua era luminoasa se construia.

Ma gandesc la cuvantul inuman, dar nu mai stiu ce inseamna.

In morga de la Poarta Alba, trupuri dezgolite, schetele peste schelete,  aruncate de-a valma, asteptau.

Conform istoricilor, in perioada 1944-1964 intre un million si doua milioane de oameni au fost incarcerati din motive politice, cu precadere oameni de valoare din toate domeniile. 

Dusmani ai poporului, cu pareri si credinte proprii.

Frica de intelectualitate se platea.

Gardianul: mai crezi, ba, in Dumnezeu?

Au muscat din sufletul nostru pana nu am mai putut. (Nicolae Purcarea)

Doclitatea absoluta, o constanta demonica.

La ora cand cobor, legat in fiare,
sa-mi ispasesc osanda cea mai grea,
cu fruntea-n slava strig din inchisoare:
- Nu-s vinovat fata de tara mea. (Andrei Ciurunga)





Back to Top