luni, 5 octombrie 2015

Altin Bey – Constantin Brancoveanu

Ganduri stranii spargeau tacerea marii sali de audienta.

Ridicandu-se de pe tron pentru a-l intampina pe capugiul Mustafa-Aga, Altin Bey, banuia. Nu mai era timp de sezut.

Punandu-i pe umar o naframa de matasa neagra, capugiul zise : mazil (detronat).



Declarati haini, Voda Brancoveanu – cunoscut si sub numele de Altin Bey (printul aurului) – impreuna cu intreaga familie, sunt luati prizonieri.

Vistieria si camara sunt sigilate si toate bunurile confiscate.


Condus pana la granita de o mana de boieri, familia Brancoveanului ia calea Constantinopolului.






Dezbracat de hainele domnesti, este inchis in Cele sapte turnuri (inchisoarea Edicule). Timp de trei luni si jumatate, turcii se dezlantuie. Inlantuit in catuse de fier, este supus metodic la torturi cumplite. Taieturi adanci ii schilodesc corpul intins pe roata, in timp ce pieptul ii este ars cu un cleste inrosit in foc. Impotriva sa sunt consemnate noua capete de acuzare, insa daca ar consimti sa treaca in legea turceasca, ghiaurul ar putea fi iertat.

Insa, despre aceasta iertare nu poate fi vorba. Neamul Brancovenilor cunoaste o singura lege, crescuta din pamant stramosesc.

Portile temnitei, se deschid.

Greutatea zalelor clatina corpurile istovite. Desculti si imbracati doar in camasi, Voda Brancoveanu cu Doamna Maria si cei patru feciori, ginerii, nepotelul Constantin si boierul Ianache Vacarescu, sunt dusi pe malul Bosforului.

In prezenta a numerosi ambasadori din Europa crestina, Sultanul Ahmed al III-lea da sentinta : moartea prin decapitare.

Pentru ca supliciul sa-i sfasie inima, primii executati sunt feciorii.

Ingrozit de sangele varsat al fratilor, Beizadea Mateias de numai 16 ani, implora iertare. Cu privirea impietrita, Brancoveanu ii spune : nu-ti lepada credinta pentru a trai cativa ani in plus.

Privind in ochii gadelui, copilul hotaraste : vreau sa mor crestin. Loveste!

Capul boierului Ianache Vacarescu cade si el.

Securea calaului se indreapta spre Voda Brancoveanu. Osanda sa, este insa apriga. Gatul se frange dar capul ramane atarnat. O noua lovitura pune capat supliciului.

Pe meleaguri straine, in anul de gratie 1714, luna lui august 15, ziua in care Voda Brancoveanu implinea 60 de ani, se incheie una dintre cele mai lungi domnii din istoria principatelor romane.

 
Poarta Seraiului ramane timp de trei zile strajuita de capetele retezate infipte in prajini.

Trupurile aruncate in apele Bosforului sunt gasite de pescari cateva zile mai tarziu si in mare taina ingropate intr-o manastire bizantina.




Dupa doi ani de temnita intr-un oras turcesc, Doamna Maria impreuna cu nepotelul Constantin scapat ca prin minune si nurorile, se intorc in Tara Romaneasca.

Pe cai ascunse, in 1720 ramasitele Domnitorului sunt aduse in tara si ingropate la biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti.

Taine, urzeli, interese, adesea semanate cu mari framantari, pecetluiesc in timp umbrele istoriei.


Cand ne-am ridicat de la masa flamanzi, am mancat; cand ne-am ridicat satui, ne-am imbuibat; iar cand ne-am imbuibat, ne-am otravit.
(A.Cehov)


Back to Top