Grand Grimoire – cartea demonica

Cunoscuta si sub numele de Red Dragon ( Le Veritable Dragon Rouge), aceasta carte descoperita la mormantul lui Solomon, a fost datata cu aproximatie in jurul anului 1522 AD, unii teoreticieni sustinand ipoteza scrierii sale cu mult mai devreme.

Considerata una dintre cele mai faimoase carti de magie neagra, Grand Grimoire dezvaluie in paginile sale, arta de a controla spiritele celeste, aeriene, terestre si infernul. 

Catalogata un manual de magie, prin invocarea lui Lucifer si incheierea unui pact cu diavolul, aceasta carte este venerata in ritualurile lor de catre practicantii de voodoo.

Mai mult decat atat, cartii ii sunt atribuite forte supranaturale, deoarece nu poate fi arsa, taiata, strapunsa sau rupta, dovedindu-se prin caracteristicile sale, o carte fantastica.

Considerata singura carte ce poate atrage un numar mare de demoni, cartea dezvaluie in paginile sale locatii exacte ale relicvelor biblice, minuni considerate supranaturale de catre muritori, dar si schite personale ale fetelor lui Iuda Iscarioteanul sau Iisus Hristos.

Desi este considerata o carte de magie neagra, prin natura lucrurilor fiind perceputa ca diabolica, se naste o anumita contradictie, avand in vedere ca doar cei care invoca raul sub pretextul de excelenta, pot declansa haosul cu buna stiinta.

Adanc ferecata in arhivele secrete ale Vaticanului, manuscrisul incita la controverse, unii teoreticieni sustinand ca Grimoire contine numele secret a lui Dumnezeu, care atunci cand va fi rostit, va anihila Universul.

Un lucru este sigur : cartea este reala, Biserica Romano-Catolica asumandu-si proprietatea asupra sa, fiind ferita de ochii curiosilor.

Grand Grimoire, dezvaluie secrete obscure, influente stelare, constelatii ale planetelor si metode de evocare a tuturor ierarhiilor de spirite, rugaciuni si incantatii, putand fi folosita ca o arma sau dimpotriva, ca mijloc de trezire a spiritualitatii. Alegerea…ne apartine.

Cărţile sunt moştenirile pe care marile spirite le lasă omenirii… (Joseph Addison)

Tweet

Papalitatea

Considerata cea mai veche organizatie din lume, papalitatea reprezinta autoritatea suprema a Bisericii Catolice.

Datorita infaibilitatii lor, papii au jucat un rol extrem de important in desfasurarea evenimentelor istorice, preotii-agenti ai serviciului de spionaj papal – Sfanta Alianta – si ai serviciului de contraspionaj – Sodalitium Pianum – facandu-si cu prisosinta datoria. Deviza lor - prin cruce si spada, si singura preocupare – interesele Bisericii.

Pentru fiecare operatiune de spionaj, exista o misiune oficiala si alta secreta, ascunsa cu mare maiestrie. Misiunea oficiala trebuie sa se puna de acord cu regulile societatii si sa le respecte. Dar ceea ce se afla ascuns, motivul real al misiunii, trebuie sa-si gaseasca maniera potrivita in care sa fie dusa la indeplinire. (John Le Carre, Spionul perfect)

Criticand centralizarea excesiva a papalitatii, istoricul Lord Acton, afirma dupa o calatorie la Roma : puterea corupe si puterea absoluta corupe la modul absolut.

De lungul istoriei Sfanta Alianta a fost condusa si folosita ca un puternic instrument in realizarea obiectivelor politicii papilor, unii dintre cei mai puternici conducatori ai spionajului pontifical, ordonand in numele credintei, operatiuni secrete, asasinate politice sau simple lichidari de personaje secundare, care nu coincideau cu politica papei.

 

In cadrul diplomatiei pontificale, au fost asasinati regi, au fost otraviti diplomati, au fost sustinute factiuni in conflict, s-au inchis ochii asupra catastrofelor si holocaustului, au fost finantate grupari teroriste si dictaturi sud-americane, au fost protejati criminali de razboi si au fost spalati bani ai mafiei, au fost manipulate piete financiare si au fost provocate falimente bancare sau au fost condamnate conflicte, in timp ce se vindeau arme beligerantilor: toate acestea in numele Domnului, al Sfintei Aliante si al Sodalitium Pianum, instrumente ale acestei diplomatii. (Eric Frattini, Sfanta Alianta)

Si cu toate acestea, cele doua servicii nu au fost recunoscute niciodata de catre Vatican.

Datorita legaturilor stranse cu Mossadul israelian, Cardinalul Luigi Poggi, supranumit si spionul papei (Ioan-Paul II), a reusit modernizarea in intregime a Sfintei Aliante dar si orientarea fondurilor Vaticanului spre finantarea sindicatului Solidaritatea, organizatie condusa de Lech Walessa.

Pe la mijlocul sec.XVII-lea puternicul Cardinal Paluzzo Paluzzi, capul Sfintei Aliante afirma : daca un papa ordona ca cineva sa fie lichidat in numele credintei, acest lucru se va face fara discutie. Este vrerea lui Dumnezeu, iar noi (Sfanta Alianta), bratul sau executiv.

De-a lungul celor cinci secole de existenta, Sfanta Alianta a vegheat destoinic asupra oamenilor si evenimentelor istorice, reusind realizarea uneia dintre cele mai vaste si mai eficace servicii de spionaj.

Astazi, papalitatea se clatina…anuntul prin care Papa Benedict al XVI-lea si-a anuntat demisia in 28 februarie, a bulversat intreaga crestinatate, si daca ar fi sa ne intoarcem in trecut…am lua poate in considerare profetiile de la Fatima, nedezvaluite in totalitate, intrucat Biserica se teme de profetirea Zilelor de Apoi, la o data atat de concreta…(Oreste Teodorescu, La sfarsit va fi Inceputul).

In ziua aceea…voi scoate din mijlocul tau pe cei trufasi si nu te vei mai ingamfa pe muntele Meu cel Sfant. (Sofonie, 3,11)

Tweet

Puterea cunoasterii

“A cauta si a invata nu inseamna altceva decat a-ti reaminti", considera Platon,  deoarece in acceptiunea sa, adevarul se afla in stare latenta in mintea omului.

Plecand de la aceasta premisa, in cautarile noastre incercam sa ne “reamintim”…calea…ce duce la esenta, iar esenta la viata.

In anii de intuneric ai istoriei, cunoasterea a fost considerata mai mult decat primejdioasa, sute de milioane de carti fiind distruse din teama sau ignoranta.

“Distrugand cartea, il distrugem pe autor, ii distrugem spiritul, ideea si pozitia contrarianta, stanjenitoare pe care poate s-o reprezinte pentru oricine nu gandeste la fel”. (Richard Bessiere)

Prima biblioteca publica din lume (Museion-ul) – Biblioteca din Alexandria - ce cuprindea peste 700.000 de lucrari prestigioase, a fost distrusa prima data in anul 48 i.Hr. cu ocazia intrarii lui Caesar in Alexandria. Intr-o singura zi au fost mistuite de flacari 300.000 de lucrari, unii istorici sustinand ca in spatele anumitor tranzactii secrete, Caesar a intrat in posesia a numeroase manuscrise, ce au fost apoi trimise la Roma.

Multe dintre aceste opere, se afla si astazi in custodia autoritatilor papale, fiind ferite de ochii curioasilor, ferecate si depozitate in camerele secrete din pivnitele bibliotecii de la Vatican.

 

“Carti blestemate? Carti interzise? Secrete periculoase? Cate comori pierdute!” (R.Bessiere)

Biblioteca Vaticanului, infiintata de Papa Niccolo al V-lea cuprinde astazi, “16.000.000 de carti, 8300 de incunabule, 150.000 de manuscrise, 300.000 de monede si peste 100.000 de imprimate si stampe”.

Conform opiniei lui Pierre Petit, daca ar fi facute publice, multe din aceste lucrari tinute in secret de Vatican ar “zdruncina Biserica din temelii”.

Exemplele de distrugere a unor opere inestimabile sunt numeroase de-a lungul istoriei: Akenaton – cel care a intemeiat in Egipt, prima religie monoteista, sec.XIV-lea i.Hr.  -  a ars toate manuscrisele ce nu erau in concordanta cu preceptele sale, constructorul Marelui Zid, primul imparat din dinastia Qin din China, a distrus toate textele istorice si filosofia chineza, deoarece contraveneau principiilor sale, in anul 1171 Saladin a distrus biblioteca din Cairo, iar cruciatii au jefuit biblioteca din Constantinopol, biblioteca ce cuprindea intreaga literatura greaca.

Dar cele mai cumplite excese au fost facute in timpul Inchizitiei, astfel ca, in Spania, in anul 1490, conducatorul Torquemada a ordonat distrugerea tuturor cartilor de origine ebraica, multimea dansand frenetic in jurul flacarilor, in vreme ce adevarate comori se prefaceau in cenusa.

In timpul Revolutiei Franceze, comunarzii au distrus cu satisfactie toate textele regale si bibliotecile primariei, iar Germania nazista a depus toate eforturile pentru o distrugere masiva a cartilor evreiesti si nu numai.

La randul sau, conducatorul Pol Pot din Cambogia, dupa ce a masacrat doua treimi din populatie, si-a indreptat ura furibunda impotriva cartilor, distrugandu-le pe toate. Nu a mai ramas nici una.

In anul 1944, 80.000 de carti si manuscrise apartinand Societatii Regale a Cunoasterii de la Napoli, au fost distruse pentru a nu cadea in mainile Aliatilor, iar in China, Mao Zedong a ordonat garzilor rosii sa distruga toate cartile ce nu corespundeau doctrinei sale.

In 1992 biblioteca din Sarajevo  a fost bombardata cu salbaticie, iar in anul 2004 in India, manifestanti furiosi au distrus, deteriorat si furat 30.000 de manuscrise vechi, precum si o tablita asiriana, veche de 2600 de ani.

Am amintit doar o mica parte din marile distrugeri ale istoriei, distrugeri care ne-au lasat mai “saraci”, mai “firavi” si mult mai tematori in fata...cunoasterii. 

Un alt mister neelucidat nici astazi, este disparitia Cartii lui Thot, sau Tablita de smarald, lucrare ce dateaza din vremuri preegiptene.

Aceasta carte o datoram zeului egiptean Thot (Hermes Trismegistus), personaj real, ce a lasat posteritatii cheia spre adevarata cunoastere, permitand descifrarea marilor mistere. 

Un lucru este sigur : toti cei care au avut in mana aceasta carte, au platit cu viata. 

 

A “reamintit” umanitatii aceasta carte, cunoasterea pierduta?

Toate reaparitiile acestei carti au fost distruse sistematic, Inchizitia arzand-o de cateva ori, multe societati secrete pretinzand ca detin originalul.

Conform filosofiei oculte, stiinta egipteana si-a condensat invataturile in 78 de carti, 22 de arcane majore si 56 de arcane minore – tarotul, sintetizand astfel, dogma anticilor.

Astazi, ne aflam in zorii unui nou inceput, solstitiul de iarna din 21.12.2012 punand capat Calendarului maya, cat si perioadei de 26.000 de ani a precesiei.

Suntem martorii disparitiei unei lumi vechi si nasterii uneia noi si ca atare, sa ne “reamintim” ca “toate marile religii ale lumii se bazeaza pe adevaruri universal comune, care, de fapt, intaresc asemanarile si slabesc deosebirile dintre ele…”(P.Yogananda)…iar toate acestea ne conduc la…esenta, iar esenta la…viata.

Tweet