Catarii – de la erezie la legenda

Stramosii Carbonarilor italieni si scotieni si adepti ai gnosticilor timpurii, catarii intra in istorie in jurul anului 1160, cand in Rhenania creste numarul rugurilor inaltate impotriva lor.

Considerati eretici, Biserica infiinteaza temuta Inchizitie, pentru a-i combate si a-i face sa dispara in flacari.

Provincia Languedoc – cunoscuta in vechime sub numele de Occitania – era considerata una dintre regiunile marcate de insemnul ereziei. Provincia beneficia de importante libertati, avand propria cultura si limba, propriile traditii, influenta regelui Frantei fiind extrem de slaba in aceasta comunitate.

Cunoscuti ca bons hommes sau oameni buni, catarii duceau o viata simpla, singura lor preocupare fiind religia. Preotii catarilor – cunoscuti sub numele de perfecti – erau asceti deosebiti, duceau o viata cumpatata, fiind dedicati numai bogatiilor spirituale si ajutorarii oamenilor.

Dr. Arthur Guirdham scria : “Exista o considerabila asemanare intre catarism si budism…adeptii ambelor religii cred in reincarnare, in abstinenta de la consumarea carnii, desi consumul carnii de peste le era permis catarilor, in non-violenta, precum si in faptul ca era un pacat sa iei viata oricarei fiinte vii, chiar si a unui animal”.

De asemenea, toti membrii botezati de grup erau egali din punct de vedere spiritual, inclusiv femeile, avand ca singur sacrament consolamentum, care avea valoare de hirotonisire, intrand astfel, in totala contradictie cu dogmele vremii.

Dr.Guirdham afirma : “Pentru ei, Hristos nu exista in trup omenesc, ci intr-unul spiritual. Inchizitia a tradus gresit aceasta interpretare ca insemnand ca, pentru catari, Hristos era un fel de fantoma”.

Desi traiau si se manifestau pasnic, catarii nu recunosteau autoritatea papala, devenind astfel, o amenintare pentru Vatican.

In 1145, Papa Eugenius al III-lea trimite in Languedoc, sa predice impotriva catarilor pe Sfantul Bernard, nimeni altul decat patronul templierilor. Acesta va raporta Papei : “ Nu exista predici mai profund crestine decat ale lor si morala lor este pura”.

Cu toate acestea, Vaticanul incepe ca conceapa planuri de nimicire a catarilor, astfel ca, la apelul Papei Inocentiu al III-lea se lanseaza cruciada impotriva ereticilor albigenzi, ultimul perfect fiind ars pe rug in 1321.

La intrebarea pe cine sa ucida si cum sa-i deosebeasca pe eretici de crestini, Simon de Monfort, primeste raspunsul care va ramane in istorie : “Omorati-i pe toti, Dumnezeu ii va recunoaste pe ai lui “.

Istoria tragica a catarilor pare ca se incheie in Evul Mediu, dar, legenda continua, deoarece se crede ca patru dintre perfecti au reusit sa evadeze din subteranele citadelei de la Languedoc, ajutandu-se de franghii, ducand cu ei o comoara nepretuita.

…apare astfel, legenda Sfantului Graal.

Tweet

Cronovizorul – maşina timpului

O călătorie fascinantă în vremuri demult apuse ce aduce în prim plan adevăruri tulburătoare.

În anul 1956, călugărul benedictin Padre Ernetti împreună cu 12 fizicieni - laureatul Premiului Nobel Enrico Fermi, Wernher von Braun - părinţii programului atomic american, dar şi alţi savanţi de renume, necunoscuţi nici astăzi publicului larg - reuşesc în laboratoarele secrete ale Vaticanului, să realizeze un aparat ce captează imagini clare din trecut, numit – cronovizor.

Experiment ce avea să trezească imediat interesul Vaticanului.

Totul a pornit de la ideea conform căruia, undele luminoase şi sonore, nu sunt distruse, ci se transformă, reuşindu-se astfel, captarea unor imagini holografice , într-un spaţiu cilindric.

“Am demonstrat că lungimile de undă vizibile şi audibile din trecut nu sunt distruse, nu dispar. Măreţia acestei invenţii a fost că am putut recupera acea energie pierdută care a recompus scene petrecute acum câteva secole“, a spus Padre Ernetti.

Cu ajutorul cronovizorului se reuşeşte fotografierea celor mai importante evenimente din istoria omenirii, până la punctul 0.

“Am văzut totul: agonia de pe Muntele Măslinilor, “trădarea” lui Iuda, procesul, calvarul. lisus era deja desfigurat când a fost adus în faţa lui Pilat. Am urmărit urcarea pe Golgota, Drumul Crucii, însă perioada medievală a deformat întrucâtva evenimentele, adăugând şi episoade noi. Hristos nu a căzut niciodată, de altfel nici nu purta întreaga cruce. Ar fi fost mult prea grea. Nu ducea decât bara orizontală pe umeri, aşa-numitul patibulum. Picioarele îi erau legate de ale celorlalţi doi condamnaţi care au fost crucificafi odată cu El. Era complet desfigurat. În urma flagelării, carnea îi fusese sfâşiată, în unele porţiuni se vedea chiar osul”.

Cu toate acestea, se face publică o listă cu doar câteva evenimente ce au fost captate de cronovizor, majoritatea fiind cenzurate de Vatican: discursul lui Benito Mussolini, a lui Napoleon şi Cicero, Cina cea de Taină, Răstignirea şi Învierea lui Iisus, distrugerea Sodomei şi Gomorei prin expolzii atomice, primirea de către Moise a celor 10 porunci.

Un lucru este sigur: acest aparat devine extrem de periculos, deoarece ar schimba radical opinia noastră asupra religiei şi a evenimentelor istorice, astfel că, savanţii implicaţi în acest experiment sunt ţinuţi sub observaţie strictă.

În data de 2 mai 1972, săptămânalul italian “La Domenica del Corriere” publică o  fotografie captată de cronovizor, ce îl înfăţişează pe Iisus, agonizând pe cruce. 

Fotografie ce face înconjurul lumii.

   

În 1993, Vaticanul hotărăşte distrugerea cronovizorului, astfel că, aparatul este desfăcut în 16 secţiuni, ascunse în 16 locaţii diferite, spulberând adevăruri cutremurătoare.

„Aparatul poate intra în trecutul oricui. Cu el, orice secret e spulberat: secrete de stat, industriale, private. Uşa ar putea fi deschisă şi unui dictator. Am sfârşit prin a cădea de acord că trebuie să dezasamblăm această maşină“, ar fi spus Ernetti, în 1993.

În data de 8 aprilie 1994, Padre Ernetti, se stinge la Veneţia, nu înainte de a primi o ultimă vizită pe patul de moarte – aceea a unui prelat din partea Vaticanului.

" Ascultă, priveşte şi taci " !

Tweet

ORGANIZAȚIA ODESSA – Culoarul Vaticanului

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, colegiul San Girolamo din Roma, devine un refugiu sigur pentru ustașii căutați pentru crimele de război. Aici era căminul preoților croați veniți la Vatican pentru anumite sarcini, avându-l ca lider pe părintele Krunoslav Draganovic.

Serviciul secret al Vaticanului va crea rute sigure și va face rost de acte false de identitate și pașapoarte pentru un mare număr de ustași și nu numai, pentru a-i ajuta să fugă.

Rămâne o întrebare : de unde proveneau banii pentru o operațiune atât de amplă?

În schimbul ajutorului dat, Vaticanul și alte câteva instituții percepeau importante sume de bani, extorcate în principal de la evreii bogați, dar și prin investiții false, astfel că, în 1946, Departamentul American de Finanțe, va identifica șapte sute cincizeci de societăți înființate din fonduri germane, răsfirate în toată lumea. După ce se umpleau câteva buzunare, cei mai mulți bani mergeau către diverse conturi din Argentina prin băncile elvețiene, în special cele aparținând Uniunii băncilor elvețiene din Zurich.

Să nu uităm că Odessa mai înseamnă și faimosul “tezaur nazist” unii experți apreciind că naziștii ar fi putut ascunde bunuri în diverse părți ale lumii, în valoare de un miliard de dolari.

La început, operațiunile sunt organizate la San Girolamo, în special către Argentina; începe facilitarea evadării criminalilor de război naziști precum Josef  Mengele - medic la Aushwitz, Klaus Barbie "măcelarul din Lyon" și fost comandant al Gestapo-ului, Ante Pavelic - dictatorul croat, căpitanul SS Erich Priebke, generalul SS Hans Fischbock sau faimosul Adolf Eichmann.

Să ne aducem aminte : în timpul războiului,  bandele înarmate a șefului mișcării separatiste croate Ante Pavelic, instaurează teroarea în toată tara, masacrând cu o cruzime inimaginabilă evrei, sârbi, țigani, arzând sate întregi și înălțând spânzurători peste tot. Când Hitler este învins, deghizat și cu pașaport fals, Ante Pavelic intră în Italia, fiind ascuns într-o mânăstire, sub un vesmânt de călugăr. Grație organizației Odessa, va ajunge în Argentina, ducând cu el, fiorul celor opt sute de mii de persoane asasinate.

Anumiți scriitori și istorici, susțin ideea că nu există probe suficiente pentru a afirma că Vaticanul sau Papa Pius XII ar fi fost la curent cu operațiunile organizației Odessa, dar, numeroase indicii susțin faptul că, importanți agenți ai Vaticanului au fost implicați în această organizație.

Cu puține luni înainte de capitulare, Heinrich Himmler decide să creeze operațiunea Aussenweg (Drumul spre exterior). 

Astfel, Spania, Portugalia, Maroc, Austria și Italia, devin zone sigure de trecere și de protecție pentru evadații care călătoresc cu acte false de identitate, fabricate de serviciile secrete ale Vaticanului.

Un lucru este sigur : nimic nu se pierde, totul se transformă, astfel că, potrivit unor relatari, Organizația Odessa continuă să funcționeze și astăzi, sprijinind și finantand mișcările neonaziste de tineret.

Tweet