Infasurat intr-o pelerina
neagra, silueta parea ca se misca straniu. Doar paloarea fetei si degetele
osoase rascoleau intrebari deja puse.
Vraja isi gasise
raspunsul. Violonistul diavolului –
Paganini – sfida magia timpului.
Cum altfel, poate fi explicata maiestria izvorata dintr-o singura
coarda? Extazul multimii, invaluita de acorduri neintelese?
Ziarele timpului se
intreceau in povesti satanice, deslusind
adevarul unui geniu.
Secretul virtuozitatii
sale, nu a putut fi nicioadata explicat.
Unii sugerau pozitia
viorii, tehnica folosita, compozitiile, insa secretul era departe de a fi
revelat. Pentru a inchide retorica, raspunsul vremii acaparase intreaga
audienta.
Ramane intrebarea: de ce
raspunsurile sugerate sunt mai mereu acceptate? Unde sunt raspunsurile noastre?
Chinuit de dureri
atroce, febra si o tuse chinuitoare, Paganini isi traieste ultimele clipe.
Instrumentele muzicale sunt puse sub sechestru iar umilinta ce il cuprinde, ii
atrofiaza simturile. Zilele in care canta cu privirea pierduta in eu-l
nemarginit, in timp ce arcusul despica timpul, sunt departe. A visat oare?
Declarat eretic, ii este
refuzata inhumarea in cimitirul din Nisa.
Ramsitele ii sunt depuse
in pivnita casei in care a trait. Apoi, langa zidul unei rafinarii…apoi, pe
Coasta de Azur…apoi, in vila Paganini…apoi, in gradina vilei Gajona,
proprietatea familiei.
De ce?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu