Pe urmele lui Pygmalion

DEX-ul defineste realitatea ca fiind o existenta efectiva, adevarata. Insa cum poate fi nuantat adevarul, avand in vedere perceptia individuala asupra realitatii?

Cu mii de conexiuni intre miliardele de neuroni, creierul uman functioneaza ca un sistem centralizat complex, aflandu-se intr-o permanenta schimbare. Influentele exterioare pot fi mici sau spectaculoase, observabile sau nu. Urmele insa, raman.

 

Planam intr-o lume contrafacuta avand in vedere multilplele schimbari de mediu in special al realitatii virtuale ? Poate tehnologia sa modifice comportamentul uman?

Schimba lumea, spunea Greenfield, si vei schimba si cunostiintele care traiesc in ea.

Retrasi in propria lume, preferintele par sa se indrepte spre inlocuitori virtuali, programati sa satisfaca dorinte si sa netezeasca constrangeri, asemeni sculptorului Pygmalion indragostit de statuia pe care a creat-o.

 

Suntem pe urmele lui Pygmalion?

Si daca nu, ramane propria lume personala, locul unde pasim feriti de lucruri ce par potrivnice noua.

Tehnologia viitorului este deja aici. Computerele cuantice reprezinta astazi o realitate.

Dorinta de a construi un computer asemeni creierului uman, de a lua decizii in functie de informatiile primite, reprezinta o noua dimensiune. Alcatuit nu din tranzistori de siliciu ci din atomi individuali vibrand la unison, potentialul sau este fantastic. Inlocuiti de qubiti, bitii devin istorie.

Folosirea computerelor cuantice implica insumarea tuturor universurilor paralele posibile. (David Deutch)

Cum vom stii insa, ce construim? Un robot prietenos sau nu? 

Doar timpul ne va spune.

Pana atunci, sa incercam sa descifram mecanismele creierului uman, cel care ne face atat de diferiti. Sa sondam mintea umana, pentru a gasi raspunsuri. Sa ne cunoastem pe noi insine.

Tweet