Aceasta
este povestea fascinanta a tanarului chipes cu ochi albastri, nascut in satul
Sacalaz – localitate aflata la 7 kilometri de Timisoara.
Nascut la
23 iulie 1884 intr-un sat locuit de svabi ( Banatul aflandu-se atunci sub
dominatie austro-ungara), Andreas
Gebhardt paseste inca din copilarie pe calea aventurii. Atras de carti si
de povestile ce ii mangaiau imaginatia, tanarul Andreas devine fascinat de jurnalele de calatorie.
Angajandu-se
ucenic la magazinul de textile Blauer Stern (Steaua Albastra) din Timisoara, cu
ochii mai mult in carti, visand spre alte tarmuri, Andreas reuseste sa-si determine patronul sa posteze la intrarea
magazinului o tablita pe care scrie: vorbim
engleza, franceza si italiana.
Cu toate
acestea, in 1908 Andreas…dispare. Se
scurg ani intregi fara nici o veste despre tanarul aventurier.
In 1913,
stirea care cutremura tot satul, opreste speculatiile. Primaria Sacalazului
este informata printr-o instiintare primita de la Curtea Suprema a Olandei, ca Andreas Gebhardt este condamnat la
moarte, datorita faptelor de rebeliune comise in insula Timorului.
Incep sa se
aseze toti anii pierduti si uitati de satul german.
Astfel se
afla, ca tanarul Andreas porneste in
1908 din Timisoara spre Marea Britanie. Inima sa bate insa, spre Lumea Noua,
privind mereu spre alte orizonturi.
Neavand
suficienti bani, Andreas se angajeaza
fochist pe un vapor, fapt ce-i inlesneste traversarea Atlanticului, ajungand in
Canada. De aici spre America, nu mai este decat un pas. Ajuns in portul
Philadephia, Andreas reuseste
impreuna cu un alt aventurier, sa fure un vas, fapt consemnat de autoritatile
americane si olandeze.
Asumandu-si
rolul de capitan, Andreas porneste
spre Ocenul Indian. Dupa cateva luni, acosteaza in partea olandeza a Timorului,
o mica insula colonizata.
Imprietenindu-se
cu bastinasii, se alatura acestora in lupta impotriva colonistilor olandezi.
Mai mult decat atat, se indragosteste de fiica Marelui Sef al Tribului, devenind
in 1911 Rege al Timorului, ca urmare
a oficializarii casatoriei cu fiica acestuia.
Vestea ca
un alb cu ochi albastri a devenit capetenia insulei Timor, se raspandeste cu
repeziciune, capete incoronate dorind sa-l cunoasca.
Luptand
pentru tribul sau, aparandu-si pamantul si onorea in fata colonistilor
olandezi, Andreas Gebhardt este
arestat in 1913 si dus in Olanda. Aici va fi judecat in regim de urgenta pentru
fapte de rebeliune, fiind condamnat la moarte.
Cu toate acestea, regina Olandei - Wilhelmina Helena Pauline Marie (1890-1948), il gratiaza, Andreas pornind spre satul sau natal, Sacalaz.
Vremuri
tulburi prevestesc insa, inceperea primului razboi mondial, astfel ca, Andreas este chemat sa se inroleze in
armata austro-ungara. Considerand ca nu este dator sa moara pentru cauze ce
nu-l interesau, Andreas dezerteza,
ajungand in Elvetia, apoi in Franta. In 1915, porneste spre America de Nord.
Ramane
memorabil raspunsul pe care Andreas
il da Imparatului Franz Iosef, dar si Comandamentului militar din Timisoara: un rege nu slujeste alt rege.
Ultimele
vesti despre Regele Timorului, vin din Cuba, estompate si greu de deslusit.
In 1951,
ultimii membrii ai familiei Gebhardt
sunt deportati in Baragan de regimul comunist, uitarea asternandu-se pentru
totdeauna.
In fostul
sat german, mai traiesc astazi…10 nemti. Majoritatea svabilor au emigrat in
Germania inainte de 1989, iar putinii ramasi au luat drumul pribegiei dupa
1989.
Casa cu
numarul 510, de pe strada a VI, loc in care Andreas
Gebhardt a vazut lumina zilei, exista inca. Este locuita, amintind vag de
un mare aventurier care a trait si scris istorie.
Viata este fie…o
aventura indrazneata fie…nimic. (Hellen Keller)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu