In 2009, Witold
Glinski isi face publica povestea.
Ca orice poveste, argumentele pro si contra, se
suprapun, una dintre intrebari fiind de ce Witold
Glinski a asteptat 60 de ani pentru a vorbi? Cred ca relevanta raspunsului
nu submineaza fabuloasa calatorie spre libertate.
Asadar, acest articol vizeaza in special,
determinarea oamenilor in conditii extreme si lupta lor pentru supravietuire.
Arestat la varsta de 17 ani, in timpul celui de-al
Doilea Razboi Mondial, Witold Glinski
este condamnat la 25 de ani de munca silnica. Este deportat intr-un gulag din
Siberia, alaturi de alti mii de prizonieri. Reeducarea putea incepe.
Prin metode diverse: izolare, munca pana la
epuizare, infometare, pedepse corporale extreme, carcera, torturi macabre si
imbracaminte aproape inexistenta.
Recordul celei mai scazute temperaturi din zona
cunoscuta drept Gulag-ul din interiorul
Gulag-ului a fost de -71.2° C.
Se estimeaza ca in primele luni de la sosire, 80%
dintre prizonieri nu supravietuiau. Nelipisitele batai, epuizarea, bolile, foametea
si frigul ii ingenunchiau.
Evadarile nu aveau prea multe sorti de izbanda.
Clima aspra si ajutorul bastinasilor ce informau autoritatile in schimbul unor
recompense tentante, reducea drastic visul libertatii.
Era locul in care se murea in picioare. Gardieni sovietici
sprijiniti in timpul pazei de cate un copac, erau gasiti dimineata fara
suflare, intr-o manta alba de gheata.
Cu toate acestea, in februarie1941, Witold Glinski
impreuna cu alti sase prizonieri, incearca sa scape din gulag-ul de langa Yakutsk.
Scapati de patrule
si caini de urmarire, ochii nu puteau cuprinde vasta pustietate inghetata. Insa,
scopul era unul precis. De a ajunge la granita, aflata la 1600 mile departare.
Ghidandu-se dupa stele, inaintand anevoios, mereu
infometati, cei sapte evadati vor traversa Siberia ajungand in desertul Gobi.
In haine
zdrentuite, sprijinindu-se in bastoane, sorbindu-si transpiratia sau propria
urina, inconjurati uneori de lupi sau sacali, pescuind sau vanand animale,
inaintarea continua.
Ajunsi la poalele
Himalayei, solutia era una singura. Imensul lant muntos a caror varfuri pierdute
in nori iti dadeau fiori, trebuia traversat.
Uneori cuvintele
isi pierd sensul, insa daca te poti pozitiona intr-o clipa anume, in acea
gandire sau tumult, probabil ca efortul, epuizarea, determinarea sau
incrancenarea acestor oameni de a reusi, va fi surprinzator de palpabila.
Himalaya a fost
traversata. Din cei sapte evadati, trei au murit pe drum.
Cei patru care au supravietuit,
au ajuns in India, parcurgand pe jos in 11 luni, 6000 de km, un mars al ratacirii
si al propriei regasiri.
Ajungand in cele
din urma in Marea Britanie, Witold
Glinski se va alatura
trupelor de eliberare din Normandia. Va lupta pana la sfarsit.
Desi priveste in gol, stii ca vede. Ceva ce tu poti
doar sa banuiesti… Are 70 de ani si este orb. Degenerarea nervului optic
cauzata de lipsa hranei. Locuieste de cincizeci de ani in Cornwall, alaturi de sotia sa, Joyce.
Dupa razboi, Witold Glinski va practica diverse meserii, lucrator agicol
sau constructor de drumuri. Timp de douazeci de ani, va construi autostrazi.
Se stinge in 16 aprilie 2013 la varsta de 87 de ani.
In alta ordine de idei, concentrarea noastra asupra
tuturor lucrurilor, ar trebui sa vizeze un singur aspect. Ceea ce nu stim, si
nici nu putem anticipa. Consecinta predictiilor, configureaza cumulul faptelor
deja produse, astfel ca,variabilele (sau elementele surpriza) pot deturna
perceptia asupra lucrurilor pe care credem ca le cunoastem.
Metaforic vorbind,
drumul parcurs de Witold Glinski si alti asemeanea lui, este calea propriei
cunoasteri, a ta si a celor de langa tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu