François
Bérenger Saunière s-a născut în anul 1852 la Montazels, într-o familie cu şapte
copii.
Dovedind
înclinaţii spre studiu, urmează cursurile seminarului de la Narbonne, unde
devine cel mai bun elev, vorbind fluent latină, ebraică şi greacă. Hirotonisit
preot, rămâne profesor în cadrul seminarului, dovedindu-se un regalist convins,
în vreme ce, din 1870, Franţa este Republică. Datorită politicii sale ce
tulbură tinerele minţi este destituit şi mutat într-una dintre cele mai sărace
parohii din dioceza şi anume la Rennes-le-Château, un mic sat francez.
Este
momentul ce marchează începutul aventurii şi naşterii unei legende.
Anul 1885,
ni-l înfăţişează pe abatele François Bérenger Saunière dornic să restaureze
acoperişul bisericii Sainte-Marie-Madeleine, (lucru pe care îl realizează
ajutat de săteni) dar şi să-şi aranjeze propria existenţă. Astfel că, deşi
parohii nu au dreptul să aibă o servitoare mai tânără de patruzeci de ani –
vârsta considerată canonica – Abatele Saunière, ia ca fata în casă, o tânără
modista de optsprezece ani, pe nume Marie Denarnaud. Enoriaşii dau dovadă de îngăduinţă,
deoarece abatele le este simpatic şi întreţine legături cordiale cu sătenii.
În decembrie
1891, demarează lucrările de restaurare a bisericii, în urma cărora, zidarii
găsesc într-o coloană goală a altarului, 4 pergamente păstrate în tuburi de
lemn închise. Abatele Saunière este chemat de urgenţă la faţa locului, care
după ce le citeşte, hotărăşte să trimită lucrătorii acasă, fiind vizibil
afectat de descoperirea făcută. Pe unul dintre pergamente se putea citi un
mesaj coerent: “Lui Dagobert II şi lui Sion îi aparţine această comoară şi el
este acolo mort”.Timp de o săptămână, Abatele studiază manuscrisele, după care
pleacă la Paris, şi se închide în Biblioteca Natioanala pentru a face
cercetări, activitate ce adânceşte şi mai mult misterul asupra relicvelor
descoperite. La Paris, se întâlneşte cu mai mulţi erudiţi, studiază atent
biserica Saint-Sulpice şi cumpără o reproducere după “Păstorii din Arcadia” de
Poussin.
Misterul
capătă proporţii, deoarece în cele trei săptămâni petrecute la Paris, Abatele
Saunière, este primit în cele mai distinse cercuri ecleziastice, devine un
apropiat al celebrei cântăreţe Emma Calvé – pasionată de ezoterism – astfel că,
întreaga derulare a evenimentelor, susţin fără nici un dubiu : Abatele a
descoperit ceva extrem de important.
La
întoarcere, Saunière face săpături sistematice în biserică, iar vestea că
Abatele a găsit o comoară, se răspândeşte cu rapiditate prin împrejurimi.
Un lucru
este sigur: cheltuielile făcute de Saunière, depăşesc cu mult mijloacele sale
materiale, apreciindu-se că până la sfârşitul vieţii sale, în 1917, Abatele
cheltuise milioane de franci.
Se ridică o
nouă întrebare: de unde dispune Abatele de sumele imense de bani pe care le
cheltuie?
În 1897,
Saunière restaurează biserica după gustul sau, investiind mii de franci în
redecorare şi pictând personal statuia
Sfintei Maria Magdalena. Zidurile sunt pictate în culori ţipătoare, ce par să
se abată de la învăţăturile biblice, Aghiasmatarul este pus pe capul lui Asmodeu, diavolul schiop, iar Drumul Crucii este plin de şarade, ce
ridică numeroase întrebări.
Dar,
cheltuielile nu se opresc aici, deoarece Saunière, îşi construieşte casa
visurilor sale, o construcţie enormă cu bazine şi grădina zoologică, neuitând-o
nici pe amanta lui, Marie Denarnaud, căreia îi construieşte o casă lângă a lui.
În acest
sătuc uitat de lume, încep să sosească invitaţi de prestigiu, nobili şi
descendenţi regali, desfătaţi cu băuturi fine, risipindu-se mii şi mii de
franci-aur.
În cele din
urmă, Abatele Saunière este acuzat de simonie şi vânzare de indulgente, dar
cauza lui este pledata la Vatican de cei mai buni avocaţi, plătiţi regeste,
astfel că, în 1915, îşi recapăta parohia.
În 21
ianuarie 1917, în vârstă de 65 de ani, Abatele Saunière se stinge, zvonindu-se
ca parohul din satul vecin - ce fusese chemat la patul de moarte a lui Saunière
pentru a-i da ultima împărtăşanie - a fugit din camera bolnavului, tulburat şi
nedorind să-i asculte spovedania.
După spusele
unui martor, acel preot nu a mai zâmbit niciodată.
În cartea
“Sângele Sfânt şi Sfântul Graal” (M.Baigent, H.Lincoln, R.Leigh), se explorează
posibilitatea, ca Abatele Saunière, să fi descoperit informaţii care ar fi
răsturnat întreaga noastră concepţie asupra religiei. A şantajat Abatele
Saunière Vaticanul?...având în vedere, ca în timpul vieţii sale, Vaticanul a
părut că se teme, standu-i mereu la dispoziţie.
Ipoteza lui
Henry Lincoln porneşte de la ideea că, conform legii iudaice, Iisus a fost
căsătorit, cunoscându-se faptul că un bărbat necăsătorit nu putea fi învăţător.
Această ipoteză ridică numeroase întrebări ce pun într-o nouă lumină sistemul
de valori şi de gândire a lumii occidentale.
La
deschiderea testamentului lui François Bérenger Saunière, nu s-a găsit nici o
centimă, iar Marie Denarnaud a trăit în ultimii săi ani de viaţă, în mizerie,
afimand ca “ea nu se atinge de comoara Abatelui”.
Manuscrisele
descoperite sunt lăsate moştenire nepoatei Abatelui, doamna James, care le
vinde unor englezi, pasionaţi de manuscrise vechi, pentru 250 de franci.
Dezvăluie
aceste manuscrise descendenta regilor merovingieni?
Chiar dacă
secretul lui François Bérenger Saunière a fost bine păstrat, misterul
manuscriselor descoperite, fascinează şi astăzi, determinându-ne să căutăm... Adevărul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu