duminică, 12 mai 2013

Afacerea Parretti



In 1991 Giancarlo Parretti reuseste achizitonarea studiourilor de film MGM contra sumei de 1,3 miliarde de dolari, reusind astfel sa se ridice de la statutul de mic pungas sicilian la cel de magnat, fara insa a pierde din vulgaritate si viclenie morbida.

Nascut pe o plantatie de maslini situata la circa 80 de km de Roma, tanarul Parretti se imbarca in calitate de chelner pe vasul Queen Elizabeth, reusind in scurt timp sa fie remarcat de un pasager, nimeni altul decat faimosul Graziano Verzotto, magnat si capetenie politica siciliana. Intrand in gratiile acestuia, Parretti este angajat maître d'hôtel la Villa Politi, proprietatea lui Verzotto.

In 1973 in urma unei anchete a guvernului italian, Verzotto este pus sub acuzarea de luare de mita pentru a-l detrona pe Michele Sindona, celebrul bancher al Mafiei. Constrans, Verzotto fuge din Italia, sotia acestuia desemnandu-l pe Parretti sa conduca afacerile familiei, care includeau si echipa de fotbal din Siracusa. 

 
Saptamanal, Parretti plateste jucatorii dintr-un sac doldora de bani.

In cele din urma, echipa din Siracusa da faliment iar Parretti este pus sub acuzarea de frauda. 

Este doar primul pas spre escrocheriile viitoare.


La mijlocul anilor 1980, puterea si averea lui Giancarlo Parretti se consolideaza, prin preluarea controlului asupra unei firme italiene de asigurari, a unui hotel spaniol, a unei agentii de voiaj si asupra unei companii de investitii imobiliare. Dar pasul cel mai inspirat se dovedeste a fi alianta cu Florio Fiorini, un afacerist toscan cu mare greutate.

Considerat cel mai important mituitor politic si spalator de bani din Europa – arta desprinsa de la faimosii Roberto Calvi si Michele Sindona, bancheri ce aveau stranse legaturi cu Vaticanul – Fiorini era un individ civilizat si politicos, ce inspira incredere.
Uniti pentru un singur scop, acela de a excroca, Parretti si Fiorini vor pune bazele unei vaste retele de firme-fantoma, raspandite in intreaga lume.

In 1986, celor doi parteneri li se iveste ocazia de a investi in industria filmului, prin cumpararea distribuitorului Cannon Group, care avea dificultati financiare si o datorie estimata la un miliard de dolari. Pentru aceasta era insa nevoie de acordul bancii cu care Cannon facea afaceri, si anume filiala olandeza Crédit Lyonnais, condusa de binecunoscutul Frans Afman.
Intalnirea dintre Parretti si bancherul Afman are loc intr-un apartament somptuos de la Cannes, intesat de oameni din lumea filmului si starlete. Desi Afman este oripilat de propunerea lui Parretti de a lucra pentru el, propunere strigata in gura mare, Parretti hotaraste sa se intalnesca cu presedintele bancii Georges Vigon pentru a primi fondurile necesare.
Vigon fuma ca un turc, dupa cum a relatat ulterior Fiorini. Era un barbat scund, cu pieptul bombat, fost luptator in Legiunea Straina. Ucisese un rebel algerian cu propria-i baioneta, dupa ce avusese norocul ca pusca adversarului sa se blocheze. (Fortune - Pradatorul – David McClintick)

In urma intrevederii dintre Parretti, Fiorini si Vigon, acordul este semnat.

Chiar daca presedintele bancii Vigon afla in urma unor rapoarte de stufosul cazier judiciar a lui Parretti si de implicarea lui Fiorini in scandaluri bancare si de mituire a unor politicieni, acest mic amanunt nu l-a impiedicat sa le acorde celor doi, un imprumut de 250 de milioane de dolari. Mai mult decat atat, pentru a-si arata recunostiinta, Parretti ii ofera lui Vigon o vacanta intr-o insula exotica, punanadu-i la dispozitie avionul personal si alte cadouri constand in opera de arta, oferite atat lui cat si functionarilor de la CLBN.
Lucrurile evolueaza rapid, astfel ca, pe langa investitiile nerentabile din industria filmului, mita platita lui Vigon si altor functionari de la CLBN se ridica la 1,8 milioane de dolari.

Intr-o scrisoare de recomandare catre toti cei interesati, un functionar de la CLBN afirma : In toti acesti ani, de cand colaboram cu domnia sa…am ajuns sa-l cunoastem pe domnul Parretti drept un om de afaceri capabil si abil…





La sfarsitul anilor 1980, Crédit Lyonnais devine cel mai mare creditor al Hollywoodului, practica mituirii functionarilor bancari devenind o regula.









Era un adevarat harem, isi aminteste Florio Fiorini, iar tinerele figurau pe statutul de plata ale firmei. Era Carla din Milano – o blonda linistita si inalta, atat de inalta, incat nu a fost niciodata vazuta mergand alaturi de amant, un barbat scund si indesat; Marina din Venetia, o roscata cu ochii verzi, specialista in Shakespeare; si mai era Cinzia din Roma, bruneta, focoasa si indolenta, care obisnuia sa fumeze tigara de la tigara. (Fortune - Pradatorul – David McClintick)




va urma...















Back to Top