Gradiniile zoologice umane

Imprejmuiti de garduri inalte, salbaticii erau priviti cu nesat de ochii curiosilor. Un adevarat spectacol menit sa civilizeze barbarii, spre satisfactia occidentalilor.

La inceputul sec.XIX marile orase ale Europei puneau in scena gradiniile zoologice umane, inoculand in constiinta oamenilor superioritatea rasei albe fata de alte populatii, considerate primitive si pagane.

Potrivit istoricului francez Pascal Blanchard, in perioada 1870-1930, peste un miliard si jumatate de oameni din intreaga lume, au vizitat aceste expozitii.

Marile puteri europene ce detineau colonii in Africa, Asia de Est sau Filipine, se intreceau in aducerea indigenilor si reconstruirea palida a habitatului lor natural, promovand viziuni nerealiste, dar cu considerabile satisfactii banesti.

In 1851, Londra realizeaza una dintre primele gradini zoologice umane, reconstruind sate primitive din Guineea, Senegal sau Niger. In tarcul devenit casa, familii intregi de indigeni africani sunt fortati sa execute dansuri traditionale, parade sau lupte. Asa-numitele expozitii etnologice sunt considerate un triumf.

Detinatoare a unei impresionante parti din coloniile lumii, Franta organizeza in 1880, la Jardin d’Agronomie Tropicale, una dintre cele mai spectaculoase expozitii etnologice, recreand sate intregi din teritoriile ocupate: Congo, Maroc, Tunisia, Indochina, Sudan si Madagascar. Femei cu sanii goi, barbati si copii despuiati isi dau silinta sa arate lumii un mod de viata. Este momentul in care crearea unui simbol al raselor, incepe sa prinda contur.

Populatia non-europeana este retrogradata la statutul de animal.

Antropologul american William John McGee, hotaraste sa se alature grandiosului proiect cu o idee mai mult decat geniala, bineinteles. Gradina sa zoologica umana, va aduna laolalta cei mai inalti bastinasi din Patagonia si pigmeii din Congo.

Marketingul functiona deja: Traiesc in paduri, sunt extrem de timizi. Mananca aproape cu mainile goale carnea de pe animalele salbatice. Sunt cruzi si au placerea sa tortureze animalele. 

 

Succesul a fost imens.

De-a lungul timpului, mai multe tari europene, printre care Germania, Norvegia dedica resurse pentru organizarea acestor expozitii.

In 1958, la Bruxelles este reconstruit un sat congolez, in 1994 Franta recreeaza sate de pe Coasta de Fildes iar in 2005 Germania deschide la Augsburg, un sat african, an in care London Zoo expune voluntari purtand doar frunze de smochin.

Considerata o pata in istoria Frantei, Jardin d’Agronomie Tropicale este astazi, o ruina.

...insa, povestile celor care au animat gradiniile zoologice umane, raman...

Dacă un stapan nu se poate lipsi de sclavul sau, care din cei doi este un om liber?  

Albert Camus

surse: descopera.ro

           cultural.bzi.ro

Tweet