Sunt sanatos si o duc foarte bine

Murmurul soaptelor speriate se auzea tot mai des pe ulitele satelor. Zvonuri contradictorii impietreau lumina zilei. Totul era pierdut.

In 1941 lista facuta pe baza denunturilor, era gata. Incepea marea deportare a elementelor antisovietice din Basarabia si Nordul Bucovinei.

In plina noapte, batai ferme in usi si ferestre, spargeau vieti. Aveau doar cinsprezece minute sa indese in bagaje...ultima lor viata.

Aliniati in statiile de cale ferata, membrii fiecarei familii erau separati. Manati din spate ca vitele, vedeau ca prin ceata inscrisurile de pe vagoane: Tren cu muncitori romani care au fugit din Romania, de sub jugul boierilor, ca sa vina in raiul sovietic. Iesiti-le in cale cu flori!

 

Aruncati pe podelele murdare ale vagoanelor, suierul locomotivelor anunta raiul ce avea sa vina.

Drumul lung si conditiile mizerabile, taiau in carne vie. Hraniti doar cu peste sarat si 200 de grame de apa pe zi, supravietuirea in trenul mortii, parea o gluma. In fiecare statie, tunetul usilor deschise scuipa afara zeci de cadavre. 

 

Aburul mirosurilor pestilentioase plutea in fiecare cusca ciuntind dorinta de a trai.

Geamurile mici acoperite cu plase de fier, taia lumina soarelui si orice tentativa de evadare.

O gaura in podeaua vagonului tinea loc de WC – mizeria umana capatase un nou nume.

Ajunsi la destinatie dupa saptamani infernale, slabiti si dezorientati, cei inca in viata incercau sa paseasca...stiau doar, ca daca vor ramane in urma, vor fi sfasiati de cainii-lup ai supraveghetorilor.

Urma...marea dezinfectare si drumul chinuitor spre baraci.

Trierea sufleteor nu era insa gata. Capul familiei lua drumul gulagului, ceilalti membrii fiind deportati in Siberia sau Kazahstan pentru a munci in silvicultura, cooperative mestesugaresti sau colhozuri.

Mirosul florilor era deja uitat.

Numarul celor care au cunoscut deportarea este coplesitor, amintesc insa de povestea lui Constantin Mihalcea din Lapusata-Valcea.

Capturat de rusi si considerat criminal de razboi, Constantin Mihalcea este trimis la munca intr-un lagar din Siberia. Timp de patru ani va muncii pe branci intr-o mina de cocs.

Lasati sa scrie cate o fraza pentru cei de acasa, scrisoarea lui mi se pare memorabila : Sunt sanatos si o duc foarte bine.

Restul e...

surse : Wikipedia

Sase ani in minele din Siberia – Eugen Dinu

Tweet